Concedierea – singura alternativă la reducerea cheltuielilor cu personalul?

Reducerea personalului atât în mediul privat cât şi în sistemul bugetar este unul dintre subiectele cele mai des întâlnite şi auzite în presă în ultimul an.

Marea majoritate a anului 2009 pentru cei mai mulţi dintre noi a însemnat teamă în ceea ce priveşte acest aspect. Se pare chiar că, din păcate, noile reglementări apărute în România în ultimul an, au creat mai mult sau mai puţin premise în direcţia reducerii personalului.

Ajungem însă să ne întrebăm dacă este chiar concedierea singura alternativă la reducerea cheltuielilor cu personalul?
Răspunsul este departe de a fi unul simplu, de genul da sau nu. Sunt implicaţi în această decizie factori cum ar fi:

articol publicat în revista Tonica

Anul 2009 a fost pentru mulţi dintre noi o provocare. Majoritatea am fost conştienţi că trebuie să luptăm ca să supravieţuim. Zilele negre care s-au abătut asupra României, şi nu numai, par să nu se termine aici.

Se pare că în 2009 una din problemele grave ale ţării noastre a fost cea legată de forţa de muncă. S-au facut disponibilizari masive care, din pacate, au dus la un număr foarte mare de şomeri. Multe companii şi-au trimis angajaţii în şomaj tehnic datorită scăderii comenzilor. Această staganare a pieţei de muncă a dus şi la ajustarea politicilor salariale, cel mai adesea la îngheţarea salariilor. Aşadar nu s-au mai înregistrat creşteri ale salariilor sau acestea au fost majorate doar cu un procent care să acopere rata inflaţiei. Foarte multe firme s-au închis şi prea puţine mai fac anjajări.

articol publicat în revista Tonica

Pentru români, criza economică se vede din ce în ce mai sumbru. Aparent, şomajul şi salariile mici par să fie cele două coordonate ale pieţei muncii autohtone. Suntem informaţi continuu din media şi din alte surse despre evoluţia acesteia şi sperăm că lucrurile vor reveni la normalitate. Dacă punem în discuşţe subiectul ”salariu-salarizare”, avem de-a face în momentul de faţă cu un subiect tabu.

articol publicat în revista Tonica

Au trecut câteva luni bune de când auzim despre criza economică. Stăm și ne întrebăm dacă se va sfârși sau va continua să dea peste cap întregul sistem. Acest fenomen l-am discutat, analizat și resimțit cu toții, într-un fel sau altul.

După o perioada îndelungată în care piața abunda de oferte de locuri de muncă, iar companiile abia puteau să își acopere nevoile în ceea ce privește recrutarea, la ora actuală piața forței de muncă a ajuns una a cererii. Piața este plină de cei care își caută un job, având în vedere cei peste jumătate de milion de șomeri, dar și numărul din ce în ce mai mare de absolvenți, care termină facultatea într-un moment în care puține firme se mai gândesc să facă angajări.

Ce este mai important? Funcția pe care o ocupăm în cadrul unei companii sau, salariul? Faptul că, pe cartea noastră de vizită scrie manager ori director, sau sutele de euro cu care ne putem lua maşina şi casa la care visam?

În mod normal, o remunerație bună vine cu o funcție importantă. Dar această ipoteză nu este general valabilă. Se poate întâmpla prea bine să ai un salariu satisfăcător dar o funcție mai puțin plăcută sau cel puțin cu prea puține satisfacții. Așadar, câți dintre noi pun în balanță acest lucru, câți dau importanță banilor și nu funcției, sau invers?

În contextul economic actual, în care laitmotivul firmelor supravieţuitoare pe piaţă a devenit „reducerea costurilor/ optimizarea costurilor”, o soluţie importantă şi totodată la îndemâna oricărei companii este cea de externalizare a anumitor servicii conexe domeniului de activitate al firmei, şi anume: serviciile de IT, financiar – contabile, juridice şi de resurse umane: recrutare, leasing de personal, training, servicii de salarizare şiu administrare de personal.

De ce este externalizarea o importantă soluţie în reducerea şi optimizarea costurilor? Am încercat să ilustrez mai jos câteva din principalele argumente:

Tichetele de masă pot fi acordate salariaţilor de către orice tip de companie angajatoare, ele fiind deductibile fiscal şi exonerate de taxe şi impozite social-salariale şi social-patronale.

Dacă până în prezent, inclusiv în luna august 2009, valoarea nominală a unui tichet de masă este de 8,48 lei, începând cu luna septembrie 2009, un tichet de masă va avea valoarea de 8,72 lei.

În Monitorul Oficial nr.547 din data de 6 august 2009, a fost publicat Ordinul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (MMFPS) nr. 1.444/2009 pentru stabilirea valorii nominale indexate a unui tichet de masă pentru semestrul II al anului 2009, care prevede aprobarea noii valori a tichetului de masă începând cu 1 septembrie 2009.

Guvernul României a publicat în 23 iulie 2009 normele de aplicare ale Ordonanţei de Urgenţă 92/1009 pentru amânarea la plată a obligaţiilor fiscale neachitate la termen ca urmare a efectelor crizei economico-financiare stabilind astfel cadrul în care companiile pot beneficia de amânarea la plata obligaţiilor fiscale. Prevederile OUG nr. 92/2009 se vor aplica până la data de 30 iunie 2010.

Potrivit acestui act normativ amânarea la plată se acordă pentru obligaţiile fiscale administrate de ANAF şi neachitate la termen: impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat, precum şi pentru majorările de întârziere aferente acestora.

Condiţii pentru a beneficia de amânarea la plată

Pentru a beneficia de amânare la plată contribuabilii trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

Cum ne construim o carieră?

• “Carieră” provine din cuvântul francez “carriere” şi înseamnă, conform Dicţionarului explicativ al limbii române: profesiune, ocupaţie, etapă, treaptă în ierarhia socială sau profesională
• Cariera este definită ca fiind succesiunea evolutivă de activităţi şi poziţiilor ocupate într-o organizaţie, atitudinile, cunoştinţele şi competenţele dezvoltate de o persoană în decursul timpului

Momentul în care o persoană acceptă un post în cadrul unei organizaţii reprezintă începutul carierei sale în organizaţia respectivă. Această carieră poate dura o perioadă nedefinită de timp în funcţie de capacitatea individului şi oportunităţile care apar pentru respectiva persoană: dacă rămâne pe aceeaşi poziţie sau accede pe următoarele trepte ierarhice.

Când un investitor decide să înceapă o afacere în regiunea noastră, are de ales de regulă între câteva ţări: dacă vrea să aleagă o ţară din Uniunea Europeană, atunci va oscila cel mai adesea între Romania şi Bulgaria, ultimele intrate şi totodată cele cu cel mai redus cost al mâinii de lucru dintre ţările Uniunii. Dacă vrea să aleagă a ţară din afara Uniunii, atunci Serbia şi Republica Moldova par să fie 2 din cele mai apropiate variante.

Totuşi e destul de dificil să facem în final o alegere, dat fiind că fiecare din aceste ţări prezintă avantaje şi dezavantaje. Aşa că mi-am propus să fac o trecere în revistă a principalelor elemente pe care le ia în calcul un investitor atunci când decide să demareze o afacere în una din aceste ţări.

Voi începe acest articol cu un proverb german care ne confirmă că, meseria, meşteşugul, arta, nu se dobândesc decât prin exerciţii stăruitoare: ”Ubung macht den Meister”, adică “Exerciţiul îl face pe meşter”.

În timpul unui interviu de angajare, un candidat va pune deseori întrebarea dacă politica internă a companiei încurajează promovarea. În cele mai multe cazuri, răspunsul va fi pozitiv deoarece, multe companii îşi promovează angajaţii, ajutând deasemenea la perfecţionarea acestora prin cursuri de pregătire, team-bulding-uri si training-uri.

articol publicat în revista Tonica

O dată cu venirea verii şi a căldurilor tropicale, câţi dintre noi nu a fost duşi, măcar pentru o secundă, cu gândul la o plajă însorită, la o seară răcoroasă pe malul mării, la o cină romantică, liniştită, departe de casă, probleme, stres, aglomeraţie, praf şi transpiraţie.

De câte ori, blocat în trafic şi exasperat peste măsură de claxonul vecinilor de bandă sau înghesuit în metrou între un muncitor la bustul gol şi o doamnă parfumată cu colonie nu ţi-au revenit în minte amintiri din vara trecută, când ai petrecut atât de bine cu familia sau prietenii la munte, la mare, în oraşe cosmopolite, când ţi-ai cumpărat cam tot ce-ai vrut cu câţiva bănuţi pe care în Romania i-ai fi dat doar pe o cină bună plus serviciile ospătarilor, care nu sunt incluse în preţul consumaţiei la un restaurant cu scaune din plastic.

Termenul de team building derivă de la cuvântul echipă. Dealtfel, aşa cum sugerează şi numele, este procesul de construire a unei echipe eficace. Un exerciţiu de team buiding poate ajuta la crearea unei unităţi cu o coeziune puternică, ce are un ţel şi un scop comun.

Când încercăm să construim o echipă, este important să identificăm punctele tari şi punctele slabe ale fiecărui membru al echipei. Acest lucru ne va permite să le asigurăm sarcini pe care le vor putea duce la capăt cu succes.

articol publicat în revista Tonica

De câte ori nu v-aţi dorit să scăpaţi, măcar într-o singură zi de drumul aglomerat până la serviciu şi înapoi, oricum v-aţi deplasa: cu maşina proprie, metrou, autobuz şi de orarul strict pe care nu îl puteţi încălca dimineaţa dar care devine extrem de flexibil seara?

Şi de câte ori nu v-aţi dorit să puteţi transforma hainele perfect călcate, machiajul asortat cu ţinuta, coafura elegantă sau atmosfera greoaie din birou cu o ţinută lejeră – pijama sau halat de casă şi cu o muzică plăcută dată suficient de tare pentru relaxarea interioară?

Pare un vis, dar tehnologia zilelor noastre ne permite să ne bucurăm de toate acestea, putând uita oricând vrem de orarul interminabil de la serviciu, de aglomeraţie şi reguli de ţinută impuse, dacă ne hotărâm să lucrăm de acasă.

articol publicat în revista Tonica

Criza nu ţine cont de genul persoanei, afectând deopotrivă atât barbaţii cât şi femeile. În măsura în care stresul nu se prelungeşte, acesta poate să fie benefic pentru că ascute simţurile, atenţia este vie, creşte memoria şi trezeşte creierul. Iar dacă ştii să-l domini, învingi!

Femeile reacţionează mai bine la criză deorece ştiu să se sprijine pe o reţea de relaţii care joacă rolul unui amortizor. Modul în care acţionăm în general este vizibil mai bine în situaţia în care ne confruntam cu o situaţie de criză. Indiferent de tipul de femeie pe care îl reprezentăm!

articol publicat in revista Consulting Review

În ultima luna subiectul principal al ştirilor economice pare să fi fost cel al concedierilor colective. Acesta este motivul pentru care m-am decis să scriu un articol pe această temă care să conţină atât aspectele legale referitoare la concedierile colective cât şi aspecte de resurse umane inerente acestui fenomen şi nu în ultimul rând câteva sfaturi pentru societăţile care sunt nevoite să apeleze la această metodă.

Începutul acestui an a adus o surpriză Republicii Moldova. Surpriza este una placută şi este adusă de revista financiară The Banker care a dat publicitătii poziţionarea ţărilor lumii conform Indicelui Mondial de Sănătate Financiară în 2009.

Surprinzător, dar de această dată primele locuri le-au ocupat ţările care deobicei se situau la capătul listei. Asadar, cap de listă sunt Chile, Bolivia, Moldova şi Peru, care sunt cel mai puţin afectate de criza financiară mondială şi care au obţinut cele mai bune rezultate în urma evaluarii riscului financiar de către experţii de la The Banker.

Indicele Mondial de Sănătate Financiară 2009 realizat de publicaţia data analizeaza 184 de ţări, cu ajutorul a 25 de indicatori de sănătate financiară şi economică.

Motivaţia este dorinţa individului de a acţiona. În cadrul companiilor, cu cât angajaţii sunt mai motivaţi, mai dornici să acţioneze, cu atât activitatea este mai bine dezvoltată şi eficientă. Departamentul de resurse umane şi managerul au drept prim scop motivarea angajaţilor. Când scoatem banii din discuţie, soluţia o reprezintă aşa-numitele ”learning-experiences”: team-building-uri, workshop-uri, feedback, comunicare, stabilirea unor scopuri, analiza punctelor forte şi a celor slabe, exersarea, antrenarea abilităţilor. Având toate acestea, angajatul simte că aparţine grupului şi că este valorizat.

Dar pe lângă motivaţia oferită de angajator, trebuie ca şi angajaţii să se motiveze. Şi aceştia la rândul lor, trebuie să aibă un scop bine definit, o dorinţă, chiar o necesitate în ceea ce priveşte munca lor.

În condiţii economice “normale” sau cu atât mai mult în condiţii de criză economică şi financiară, outplacementul, ca modalitate de sprijinire a viitorilor foşti angajaţi, îşi dovedeşte din plin utilitatea.

Definit ca serviciu de consultanţă dedicat atât angajaţilor cât şi companiilor, menit să asigure o tranziţie facilă către un nou job, respectiv o nouă structură organizaţională, outplacementul ilustrează foarte bine abordarea etică de care companiile trebuie să dea dovadă în condiţii dificile.

În traiectoria de dezvoltare a unei companii, apar uneori momente critice în care, pentru a ramâne competitivă pe piaţă, aceasta trebuie să îşi reducă personalul sau să renunţe (din diferite motive) la anumiţi membri ai echipei, inclusiv la membri ai echipei manageriale. În aceste situaţii, ideal este să beneficieze de consultanţă externă specializată. Aş enumera câteva motive: obiectivitate, confidenţialitate şi expertiză.

Industria românească de resurse umane este puternic influenţată de climatul economic actual. În acest an se preconizează o scădere a valorii pieţei de HR şi o serie de falimente în rândul firmelor specializate, fapt ce va conduce la scăderea numărului de jucători din piaţă.

Practic, în această perioadă ceea ce va face cu adevărat diferenţa atât la nivelul angajaţilor cât şi la nivelul angajatorilor va fi valoarea şi eficienţa întrucât, în ultimii ani, s-a putut observa că s-a pus accent mai mult pe cantitatea şi nu pe calitatea forţei de muncă.

Din momentul iniţierii procesului de promovare a investiţiilor, Aatualul Minister al Economiei şi Comerţului Republicii Moldova promovează si explică facilităţile oferite de Zonele Economice Libere (ZEL) şi avantajele desfăşurării activităţii unei companii pe un teritoriu declarat liber de aproape toate taxele. Totuşi, cât de lipsite de cusur sunt aceste zone şi ce am câstiga dacă am muta activitatea într-o astfel de zonă?

În primă fază să clarificăm ce inseamnă o ZEL: este o zonă delimitată fizic, cu un regim fiscal şi vamal special, creat la decizia Guvernului. Motivul pentru care se crează astfel de zone este stimularea activităţii de producţie pentru export. Şi este logică o astfel de decizie, in contextul unei balanţe comerciale “foarte negative“.

Articol publicat în revista Tonica

Ca şi angajat, una dintre dilemele cu care ne confruntăm e cea de a ne contrazice şeful. Există momente când angajatul realizează că anumite decizii, idei ale superiorului pot fi ineficiente pentru compania din care face parte. Unii dintre noi au idei care să contracareze deciziile nefaste ale şefului. Însă, de cele mai multe ori, ni se pare extrem de greu să susţinem contrarul în faţa managerului nostru. De ce? Probabil că în subconştientul sau chiar conştientul nostru ne-am creat un model negativ după care ne mulăm atunci când avem de-a face cu asemenea conjuncturi. Fie ne e teamă de o posibilă reacţie negativă, fie dorim să ne păstrăm buna relaţie cu acesta, fie considerăm că va ignora ideile noastre. Aici pot fi enumerate n motive pentru care evităm să ne contrazicem şeful.

articol publicat în revista Tonica

Invadarea spaţiului personal, nerespectarea promisiunilor, amânările şi întârzierile, lipsa banilor, regulile absurde sau lipsa regulilor unde ar fi fost cazul, lipsa de înţelegere, de încredere, reproşurile nemeritate, munca în exces, lipsa de civilizaţie, dar şi amintirile unor evenimente neplăcute din viaţa noastră, ale unor traume suferite în trecut pot duce la instalarea unei stări de nervozitate atât în viaţă personală cât şi în cea profesională.

Oboseala, starea de iritare, lipsa de concentrare şi de entuziasm, decizii discutabile, fără promptitudine… Dacă asemenea stări persistă, este foarte posibil să suferiţi de stresul provocat de locul de muncă. Nu disperaţi ci învăţaţi să-l stăpâniţi. Situaţiile neplăcute în care ajungem, fără voia noastră, ne fac adesea să ne enervăm pentru că nu le evaluăm corect.

Suprimarea şi controlul furiei

Interviul de selecţie este un moment de evaluare a nivelului competenţelor necesare candidatului pentru a ocupa poziţia respectivă. Când ne referim la un interviu, putem să-l asociem cu un pas important către job-ul mult dorit.

Deşi, în multe cazuri, emoţiile pot fi constructive, în cazul în care acestea îşi fac apariţia în momentul interviului, pot fi destructive. Acest lucru se întâmplă datorită faptului că, pentru mulţi dintre noi interviul este cea mai „dificilă” sau temătoare parte în găsirea unui job. Momentul interviului este însă, partea unde trebuie să dovedim angajatorului pregătirea noastră şi tocmai acum ar trebui să clădim temelia job-ului dorit. Chiar dacă emotivitatea este de multe ori mai presus, putem lupta cu ea prin convingerea interioară, prin dorinţa şi siguranţa că ne dorim acel job pentru a ne lăsa dominaţi de emoţii.

Managementul resurselor umane, cu toate „componentele” sale : recrutare, selecţie, evaluare, training, este încă în mare măsură necunoscut pentru multe companii existente pe piaţa românească.

Având în vedere aceste componente enumerate, mă opresc la evaluare. Este esenţială în cadrul procesului de angajare a candidaţilor, pentru că se pune accentul pe om, pe resursa umană care reprezintă pionul principal în cadrul oricărei organizaţii fără de care nu se poate vorbi în primul rând de organizaţie.

Evaluarea resurselor umane presupune atât evaluarea comportamentului candidatului, cât şi evaluarea potenţialului şi a capacităţii de evoluţie a acestuia în cadrul unei organizaţii.