Relația dintre reziliența angajatului și nivelul de wellbeing

„Reziliența înseamnă modul în care îți recâștigi echilibrul atunci când viața te pune la încercare.”- Steve Marabol

„Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi. Ele sunt înzestrate cu rațiune și conștiință și trebuie să se comporte unele față de altele în spiritul fraternității.“ – Declarația universală a drepturilor omului

Deseori ne întrebăm ce să facem pentru ca managementul organizaţiei noastre să aibă succes sau ce să facem pentru a obţine implicarea deplină a echipelor în provocările manageriale.

Testele de personalitate sunt folosite astăzi la scară largă de indivizi, școli, organizații și instituții. Se presupune că aceste teste oferă un răspuns sincer, obiectiv cu privire la personalitatea celor care le susțin.

Inteligența emoțională joacă un rol tot mai important în dinamica relațiilor la locul de muncă și a modului în care ne impactează motivația

În profesia pe care o am sunt liantul dintre două lumi, care deși ar trebui să funcționeze împreună, sprijinindu-se reciproc, există paralel. Aceste “lumi” sunt cei doi parteneri ai mei: contribuabilul și statul prin reprezentanții săi, funcționarii publici. Ultimilor din enumerare le adresez exclusiv aceste rânduri.

Dragă funcționarule,
După 10 ani de relație (aș vrea să pot spune, dar nu pot), așadar, după 10 ani în care am sperat că vom putea dezvolta o relație, am decis că nu ești încă pregătit sau suficient de dezvoltat să fii partener într-o relație și nici nu vei fi vreodată!

Economia României e ca un autoturism care se deplasează cu motorul gripat. Se chinuie din răsputeri, are potențial, dar totuși, undeva e o frână pusă care-l blochează din drum.

Măsurile necesare pentru a debloca economia nu sunt deloc complicate, dar vizează câteva reforme profunde, de sistem, respectiv o viziune pe termen lung. Ce ne propunem noi ca țară să fim? Cum “ne vindem” investitorilor locali sau străini pe care vrem să-i convingem că aici e un mediu propice pentru banii lor.

Din păcate acest gen de viziune a lipsit complet și permanent României în ultimii ani. La fel ca în aproape toate domeniile de activitate luăm măsuri punctuale, de regulă reactive, și fără nici un fel de construcție solidă pentru viitor.

Ne jucăm cu cuvintele? Au cuvintele vreun impact asupra persoanei cu care comunicăm? Au vreun impact asupra noastră? Ne bucurăm din pricina cuvintelor? Suferim din cauza lor?

S-a întâmplat vreodată ca un cuvânt sau propoziţie să îţi schimbe starea emoţională? Să îţi influenţeze decizia? Sau poate chiar viaţa pe termen lung?

Poate că da, poate doar în parte sau poate deloc.

Profesorul Albert Mehrabian este cunoscut ca unul dintre cei mai de seamă cercetători în comunicare. Acesta a furnizat teoria, deseori citată, conform căreia în procesul de comunicare mesajul non verbal are impactul cel mai mare în detrimentul tonului sau al cuvintelor. O exemplificare, simplă dar mai exactă, a teoriei lui Mehrabian ne spune că:

În urmă cu un an şi jumătate Guvernul României anunţa primul set de măsuri anti-criză. Le-am considerat greşite şi am estimat că efectele lor vor fi contrare, adică vor adânci criza, respectiv am scris mai multe articole la vremea respectivă despre asta.

Uniunea Europeană s-a născut de la un vis. Cei care i-au pus bazele au fost oameni cu viziune şi idealuri înalte, ca Robert Schumman, Kondrad Adenauer, Jean Monet sau Alcide de Gasperi. Visul lor a fost dus mai departe de alţi vizionari: Edward Heath, Francois Mitterrand, Helmut Kohl sau Jacques Delors.

Europa pe care şi-o doreau era o Uniune a valorilor, un spaţiu puternic şi unit în diversitate.

Mai este Europa de astăzi cea la care ei au visat ?

Ştirile ultimelor zile ne relevă informaţii şocante. Grecia a admis public că a furnizat informaţii false Uniunii Europene. Bulgaria i-a urmat în seria dezvăluirilor, recunoscând că a furnizat informaţii false Uniunii cu privire la dimensiunea reală a deficitului său bugetar. Cu siguranţă în următoarele săptămâni sau luni şi alte state se vor adăuga pe această listă.

Până mai acum câţiva ani, România încă se mai bucura din plin de turiştii veniţi în concediu la Mamaia, Eforie, 1 Mai şi îi întâmpina, în spiritul ospitalităţii specifice cu preţuri mult umflate, servicii de cea mai joasă calitate şi zâmbete forţate. Ne plăcea sau trebuia să ne placă, pentru că nu aveam de ales.

În prezent, situaţia e diferită. Vecinii noştri bulgari au vazut că avem o problemă şi au găsit o soluţie foarte potrivită nevoilor noastre: au învăţat limba română sau şi-au angajat bulgari vorbitori de limbă română, au zâmbit frumos la investitorii străini pentru ca acum, majoritatea turiştilor români dar nu numai, să-şi schimbe itinerariul de vacanţă către Bulgaria. Cine nu a auzit de Nisipurile de Aur, Albena sau Balcik? 1-0 pentru Bulgaria.

Se mai încheie un an furtunos. După un 2009 devastator pentru economiile tuturor ţărilor din regiune, ce ne interesează cel mai mult, ca investitori, e ce se va întâmpla în 2010, respectiv cum vor evolua aceste economii în anul în care tocmai ne pregătim să intrăm.

Previziunile principalelor instituţii financiare si instituţii internaţionale de prognoză nu sunt întotdeauna în consens, iar estimările Guvernelor acestor ţări sunt de regulă mai optimiste decât cele ale instituţiilor internaţionale, în principal din motive de PR electoral, aşa că vom încerca să facem o trecere în revistă cât mai completă a acestor previziuni, incluzând diferite puncte de vedere.

Ca valori medii, contracţia economiilor din Europa de Est în 2009 a fost estimată conform BERD la un procent de 6,3%, respectiv conform aceluiaşi organism internaţional, în 2010 ne putem aştepta la o creştere medie de 2,5% a economiilor est europene.

Ca şi cum criza economică mondială nu ar fi fost suficientă, anul 2009 a dat o lovitură dură tuturor firmelor din România plătitoare de impozit pe profit, prin introducerea de la 1 mai a impozitului forfetar.

Astfel, fiecare persoană juridică plăteşte în funcţie de venit un impozit minim obligatoriu, mai concret şi în termeni mai puţin formali, „ai, nu ai, trebuie sa plăteşti”.

Asta pentru că, astfel, spun cei care au propus şi au votat aplicarea acestui impozit:

În urmă cu câteva luni, criza economică era încă în opinia multora un pretext al marilor companii pentru a-şi reduce costurile, un subiect “supra-alimentat” de presă, un pretext al Guvernelor pentru a nu acorda măriri de salarii în sectorul bugetar, etc… Chiar şi printre cei care acceptau existenţa unei crize predomina opinia că aceasta va fi ca un val, care va dura 5-6 luni de zile, va mătura în cale câteva companii, va balansa câteva dezechilibre, evidente de altfel pentru toată lumea, după care lucrurile vor reveni „la normal” exact aşa cum erau şi mai înainte.

Astăzi nimeni nu se mai îndoieşte de realitatea şi profunzimea acestei crize, de faptul că ea afectează pe rând toate ţările şi toate ramurile economiei, că va fi o criză de durată respectiv că vor trece ani până când lucrurile vor fi din nou aşa cum erau în vara lui 2008. Iar în unele domenii de activitate poate că nu vor reveni niciodată la acele vârfuri.

2009 a debutat în România în forţă, cu foarte multe noutăţi.

Pe lângă faptul că efectele crizei economice se fac tot mai mult simţite, creând un mediu economic turbulent, avem şi un nou Guvern care de la primii paşi adoptă multe decizii contestabile şi generatoare a multiple schimbări. Nu în ultimul rând, începând cu 1 ianuarie 2009 intră în vigoare multe modificări legislative, unele aprobate deja în anii trecuţi, dar care îşi produc efecte doar de la această dată, altele de ultimă oră.

Voi încerca aşadar să trec în revistă principalele schimbări aduse de debutul lui 2009 şi care afectează mediul de afaceri.

Sunt deja mulţi ani de zile de când mă ocup de negocieri cu sindicatele. În special cu ocazia renegocierii anuale a contractelor colective de muncă, dar în multe cazuri şi pe parcursul întregului an. Am avut aşadar ocazia să cunosc mulţi reprezentanţi ai sindicatelor, să negociez cu ei. Şi nu vreau să ascund faptul că de foarte multe ori am trăit frustrări, datorită atitudinii total neconstructive a unor reprezentanţi ai sindicatelor, datorită lipsei totale de înţelegere a realităţilor economice de către unii dintre aceştia, dar mai ales datorită înţelegerii total eronate a rolului pe care ei, ca sindicat, trebuie să îl aibă…

Angajatorul “trebuie” să ne dea! Angajatorul „trebuie” să ne înţeleagă! Angajatorul era cel mai adesea în opinia sindicatelor “omul negru”, cel care trebuie învinuit pentru toate eşecurile noastre, cel care trebuie să ne rezolve problemele, indiferent că are sau nu capacitatea să o facă.

Scriam la începutul acestei toamne un articol despre „Noutăţile toamnei”‘. Şi încheiam spunând că în mod sigur nu va fi o toamnă monotonă, respectiv că vom avea parte de multe noutăţi, de multe provocări şi probabil multe oportunităţi, toate asortate culorilor toamnei.

Iată ca au trecut doar două luni de atunci şi toamna asta ne-a dovedit că în plan economic e mult diferită de cele prin care am trecut în ultimii ani. Mai mult, criza în care începusem să intrăm la începutul toamnei s-a dovedit a fi una profundă, sistemică, care a zguduit în profunzime întregul sistem financiar internaţional şi continuă să zguduie întreaga economie mondială. Din păcate însă nu va fi o criză autumnală ci este o criză mult mai profundă şi care va produce efecte pe termen lung.

Iată că a trecut şi vara aceasta si ne pregătim cu toţii să intrăm in toamnă.

Toamna îmi inspira întotdeauna câteva cuvinte: belşug, înţelepciune, împlinire… Tot toamna însemnă începutul şcolii, campanii electorale, dar şi principalele tendinţe în economie, care ne vor da indicaţii pentru anul ce vine.

Haideţi aşadar să trecem în revistă ce s-a mai întâmplat în acest sfârşit de vară, dar şi ce tendinţe ne relevă acest început de toamnă.

O veste bună vine dinspre Ministerul Economiei, care ne anunţă un record al perioadei de tranziţie şi anume: „Economia Romaniei a crescut cu 8,6% in primul semestru din 2008, in condiţiile in care in trimestru al doilea avansul produsului intern brut a fost de aproape 9%”.

Ai fost vreodată in ţara lui nu se poate?

Dacă nu, dă-mi voie să-ţi povestesc câte ceva din jurnalul ultimei mele aventuri în ţara lui nu se poate. Am să încep povestea de la intrarea în ţară.

După o lungă dar plăcută călătorie am ajuns la hotarele ţării. Trec de controlul actelor de identitate şi întreb ofiţerul poliţiei de frontieră: De unde pot cumpăra o vignetă de călătorie? Poliţistul îmi aruncă grăbit paşaportul şi îmi răspunde: De aici nu se poate! şi îmi face semn să pornesc mai departe.

Iată că a mai trecut un an, primul nostru an ca cetăţeni ai Uniunii Europene, şi ca la orice moment de bilanţ privim în urmă şi încercăm să înţelegem ce ne-a adus anul care a trecut, dar mai ales privim spre viitor şi încercăm să înţelegem ce schimbări ne va aduce anul care vine.

2007 a fost primul nostru an European, un an cu multe schimbări şi deopotrivă multe confuzii. Au fost demarate multe reforme, dar din păcate multe altele au fost încetinite.

Săptămâna trecută a avut loc la Chişinău cea de a 2-a ediţie a Business Forum Ascent Group. Moment important pentru noi. Moment important pentru multe din companiile care au participat şi care au încercat să îşi identifice parteneri de afaceri.

Cu plăcută surprindere am constatat însă că evenimentul a fost tratat cu deosebită seriozitate şi de oficialităţile din Republica Moldova.

Am văzut astfel un Ministru al Economiei şi Comerţului, Igor Dodon, extrem de profesionist şi care a avut răbdarea de a explica investitorilor străini modificările legislative ce vor influenţa mediul economic al Moldovei începând de anul viitor, un Vice-preşedinte al Parlamentului, Iurie Roşca, ce luptă de ani de zile pentru atragerea investitorilor străini şi pe Primarul Capitalei, Dorin Chirtoacă, un tânăr care se străduie să ofere garanţii investitorilor străini.