deRamona Bosinceanu iulie 10, 2009

Promovarea interna

Voi începe acest articol cu un proverb german care ne confirmă că, meseria, meşteşugul, arta, nu se dobândesc decât prin exerciţii stăruitoare: ”Ubung macht den Meister”, adică “Exerciţiul îl face pe meşter”.

În timpul unui interviu de angajare, un candidat va pune deseori întrebarea dacă politica internă a companiei încurajează promovarea. În cele mai multe cazuri, răspunsul va fi pozitiv deoarece, multe companii îşi promovează angajaţii, ajutând deasemenea la perfecţionarea acestora prin cursuri de pregătire, team-bulding-uri si training-uri.

Citește articolul

Voi începe acest articol cu un proverb german care ne confirmă că, meseria, meşteşugul, arta, nu se dobândesc decât prin exerciţii stăruitoare: ”Ubung macht den Meister”, adică “Exerciţiul îl face pe meşter”.

În timpul unui interviu de angajare, un candidat va pune deseori întrebarea dacă politica internă a companiei încurajează promovarea. În cele mai multe cazuri, răspunsul va fi pozitiv deoarece, multe companii îşi promovează angajaţii, ajutând deasemenea la perfecţionarea acestora prin cursuri de pregătire, team-bulding-uri si training-uri.

Voi începe acest articol cu un proverb german care ne confirmă că, meseria, meşteşugul, arta, nu se dobândesc decât prin exerciţii stăruitoare: ”Ubung macht den Meister”, adică “Exerciţiul îl face pe meşter”.

În timpul unui interviu de angajare, un candidat va pune deseori întrebarea dacă politica internă a companiei încurajează promovarea. În cele mai multe cazuri, răspunsul va fi pozitiv deoarece, multe companii îşi promovează angajaţii, ajutând deasemenea la perfecţionarea acestora prin cursuri de pregătire, team-bulding-uri si training-uri.

În cele mai multe cazuri, angajatorul urmăreşte la angajaţii pe care caută să-i promoveze anumite calităţi şi anume: adaptarea comunicării în funcţie de interlocutori sau de cerinţele proiectului, abilitatea de a deprinde lucruri noi, învăţarea uneia sau mai multor limbi străine, perfecţionarea în folosirea calculatorului. Pe lângă toate aceste “detalii”, angajaţii trebuie să dovedească seriozitate, implicare şi evoluţie profesională. Un angajat care tinde spre poziţii cat mai înalte trebuie să ştie să se facă plăcut. Ar fi de preferat ca acesta să fie prietenos, să se încadreze bine în colectiv, să dea dovadă de colegialitate, să zâmbească, fiindcă zâmbetul, nu-i aşa, este ca un magnet, iar simţul umorului atrage chiar şi pe cei mai taciturni colegi/superiori.

În unele cazuri, promovarea internă poate fi o decizie înţeleaptă a angajatorului dar acest lucru nu este o regulă. Promovarea persoanei potrivite la timpul potrivit presupune multă meticulozitate

Angajatorul trebuie să-i observe cu atenţie pe viitorii angajaţi, şi aici mă refer mai ales la cei pe care ar dori să-i promoveze. Se poate întâmpla ca o decizie greşită să influenţeze în mod negativ colectivul şi unii dintre cei mai buni angajaţi chiar să plece. Există mai multe motivaţii greşite în procesul de promovare, câteva raţionamente deficitare: “Este prietenul meu”; “Lucrează aici de mult timp, deci merită promovat”; “Dacă nu-l promovez, pleacă.”; “Avem nevoie de cineva în această poziţie-repede”. Aceste motive nu sunt cele mai bune în alegerea persoanei care se doreşte a fi promovată. De aceea ar fi corect ca, promovarea internă să fie facută pe criterii strict profesionale.

Se poate întâmpla ca, cineva să fie excelent pe poziţia sa dar să nu fie persoana care să strălucească pe o altă poziţie.

Angajatorul ar trebui să explice angajaţilor obiectivele pe care le urmăreşte în promovare personalului. Ar fi de bun augur ca acesta să definească caracteristicile pe care le consideră importante la un angajat cu potenţial de avansare, fie că este vorba despre implicare, profesionalism, abilităţi de leadership, de stimulare a lucrului în echipă sau alte atribute valoroase nu numai pentru poziţia curentă, ci şi pentru a face faţă în alte poziţii mai importante în companie. Хотите провести вечер незабываемо? Тогда давайте скорее жмите на ссылку

Pentru o promovare mai sigură şi poate chiar mai rapidă este nevoie de ambiţie, de multă tenacitate.

Angajatul trebuie să dovedească pasiunea pentru munca sa. Acestuia trebuie să-i fie uşor să stabilească legaturi profesionale puternice. Atitudinea trebuie să fie cît mai profesionistă în orice situaţie, în special în momente mai delicate sau de criză. Cînd angajatul se plânge că are totuşi prea multe responsabilităţi sau nu reuşeşte să îşi asume vina pentru greşelile făcute sau eşecurile pe care le are, înseamnă că nu este pregătit pentru un asemenea pas.

Dacă, însă, acesta are o atitudine pozitivă, este receptiv, dornic să înveţe şi în timp ajunge să îndeplinească cu la fel de mult succes sarcini ce presupun un efort şi mai mare, atunci promovarea este următorul pas.

Atunci când compania promovează intern, îşi opreşte migraţia de talente şi îşi întăreşte organizaţia. Oamenii promovaţi din interior pot fi uneori cei mai eficienţi angajaţi aşa că, noi, ca angajaţi trebuie să dovedim că ne dorim să creştem profesional iar angajatorul sa ne întindă o mînă de ajutor, să ne ofere sprijin în ascensiunea care e pe cale să înceapă…