Care pe care: criză sau concediu?

articol publicat în revista Tonica

O dată cu venirea verii şi a căldurilor tropicale, câţi dintre noi nu a fost duşi, măcar pentru o secundă, cu gândul la o plajă însorită, la o seară răcoroasă pe malul mării, la o cină romantică, liniştită, departe de casă, probleme, stres, aglomeraţie, praf şi transpiraţie.

De câte ori, blocat în trafic şi exasperat peste măsură de claxonul vecinilor de bandă sau înghesuit în metrou între un muncitor la bustul gol şi o doamnă parfumată cu colonie nu ţi-au revenit în minte amintiri din vara trecută, când ai petrecut atât de bine cu familia sau prietenii la munte, la mare, în oraşe cosmopolite, când ţi-ai cumpărat cam tot ce-ai vrut cu câţiva bănuţi pe care în Romania i-ai fi dat doar pe o cină bună plus serviciile ospătarilor, care nu sunt incluse în preţul consumaţiei la un restaurant cu scaune din plastic.

articol publicat în revista Tonica

O dată cu venirea verii şi a căldurilor tropicale, câţi dintre noi nu a fost duşi, măcar pentru o secundă, cu gândul la o plajă însorită, la o seară răcoroasă pe malul mării, la o cină romantică, liniştită, departe de casă, probleme, stres, aglomeraţie, praf şi transpiraţie.

De câte ori, blocat în trafic şi exasperat peste măsură de claxonul vecinilor de bandă sau înghesuit în metrou între un muncitor la bustul gol şi o doamnă parfumată cu colonie nu ţi-au revenit în minte amintiri din vara trecută, când ai petrecut atât de bine cu familia sau prietenii la munte, la mare, în oraşe cosmopolite, când ţi-ai cumpărat cam tot ce-ai vrut cu câţiva bănuţi pe care în Romania i-ai fi dat doar pe o cină bună plus serviciile ospătarilor, care nu sunt incluse în preţul consumaţiei la un restaurant cu scaune din plastic.

Astea se întâmplau până anul trecut când ţara noastră prospera împreună cu populaţia angajată în firme cu capital străin, cu salarii mari şi responsabilităţi motivante.

Concediul era un drept câştigat şi o necesitate pentru oricare dintre noi, după un an de zile de a-şi neglija familia în beneficiul serviciului, de a avea datorii la întreţinere pentru că administratorul nu primeşte banii prin internet banking sau de a uita să-i dea de mâncare prietenului necuvântător din casă, înfometându-l fără voie.

În perioada aceea, concediul visat nu era considerat un lucru pretenţios, accesibil doar unei anumite pături sociale, ci, din contră, era valabil atât studenţilor, angajaţilor cu salarii mai mici sau mai mari şi bunicilor pensionari.

Odată cu criza economică izbucnită de mai bine de 6 luni în toată lumea, concediul ar putea deveni acel lucru marcat la capitolul „de renunţat”, pe lângă maşina luată în leasing şi abonamentul la unul dintre cele 3 telefoane mobile.

E greu însă, acum după ce am gustat din visul unui concediu în ţările civilizate, cu autostrăzi şi magazine cu haine de calitate, să renunţăm aşa de uşor la concediu.

E foarte greu, să lucrezi un an de zile, să dai cei mai bun din tine, să te străduieşti să demonstrezi că poţi face faţă, şi totuşi, acel „drept câştigat” al concediului să nu-ţi mai aparţină, să nu ţi-l mai poţi permite şi să fii obligat de criza economică să îţi improvizezi piscina în cadă şi îţi trimiţi copiii în vacanţă la ţară, la bunici, la cules flori de muşeţel, tei, cireşe, struguri şi nuci, în funcţie de anotimp. Sau, nici măcar atât…

Şi atunci, parcă şi aud acel gând năstruşnic, răspuns la frustrarea şi nervii provocaţi de lipsa de calitate a vieţii de zi cu zi: „Am sa îmi cumpăr acele bilete sa plec în Barcelona, că de aia muncesc atâta un an întreg! Renunţ să mai iau cina în oraş, îmi voi cumpăra o apa plată de câte ori mai ies cu prietenii în oraş, renunţ la abonamentul de la sală, am să las maşina în faţa blocului şi îmi cumpăr abonament la metrou, că e mai ieftin, dar în concediu tot mă duc!”

Punând în balanţă situaţia românilor care renunţă greu la un concediu în ciuda crizei economice şi a francezilor care după închiderea unui număr impresionant de fabrici Renault pleacă din ce în ce mai puţin în concediu, se pare totuşi, ca românii câştigă la acest aspect, ei preferând să renunţe la concedii îndepărtate de ţară, dar totuşi să plece cu maşina proprie pe meleagurile patriei sau la vecini, Bulgaria, Ungaria, Turcia sau Grecia, unde raportul preţ/calitate este foarte bun.

Contrar altor naţii din întreaga lume, românii continuă, chiar în perioada crizei, să cheltuiască sume de bani impresionante pe lucruri lipsite de importanţă sau necesitate. În plus, românii sunt dispuşi oricând, pe timp de criză sau nu, să împrumute nişte bani de la prieteni, colegi, cunoştinţe – că de la bancă nu prea se mai poate – pentru un concediu, oriunde ar fi el.

Aceasta este o repercusiune a vremurilor de dinainte de ’89 în care salariile erau atât de bine calculate încât ajungeau perfect doar de mâncare, pâine şi salam îmbrăcat în material textil, şi un concediu cu cortul sau la Băi.

E greu acum să nu plecam în concediu şi să nu cheltuim şi ultimii bănuţi din portofel, chiar şi pe cei pe care nu-i avem. Căci acum, contrar vremurilor apuse, avem acces la de toate şi de ce nu ne-am bucura de ele? Să economisesc? … Păi de ce…sunt eu bancă?