deRainfall iulie 9, 2009

UE se măreşte cu o nouă instituţie – Consiliul pentru Riscuri Sistemice

S-a mai scris o pagină în istoria Uniunii Europene o dată cu înfiinţarea primei instituţii europene cu atribuţii în ceea ce priveşte monitorizarea evoluţiilor din pieţele financiar-bancare şi semnalarea riscurilor sistemice.

Liderii europeni au decis înfiinţarea unei noi instituţii europene – Consiliul pentru Riscuri Sistemice – ca răspuns al Summitului G20 de la Londra, din 2 aprilie, când participanţii s-au pronunţat pentru o mai bună supraveghere a economiilor în general şi a pieţelor financiar-bancare în special.

Citește articolul

S-a mai scris o pagină în istoria Uniunii Europene o dată cu înfiinţarea primei instituţii europene cu atribuţii în ceea ce priveşte monitorizarea evoluţiilor din pieţele financiar-bancare şi semnalarea riscurilor sistemice.

Liderii europeni au decis înfiinţarea unei noi instituţii europene – Consiliul pentru Riscuri Sistemice – ca răspuns al Summitului G20 de la Londra, din 2 aprilie, când participanţii s-au pronunţat pentru o mai bună supraveghere a economiilor în general şi a pieţelor financiar-bancare în special.

S-a mai scris o pagină în istoria Uniunii Europene o dată cu înfiinţarea primei instituţii europene cu atribuţii în ceea ce priveşte monitorizarea evoluţiilor din pieţele financiar-bancare şi semnalarea riscurilor sistemice.

Liderii europeni au decis înfiinţarea unei noi instituţii europene – Consiliul pentru Riscuri Sistemice – ca răspuns al Summitului G20 de la Londra, din 2 aprilie, când participanţii s-au pronunţat pentru o mai bună supraveghere a economiilor în general şi a pieţelor financiar-bancare în special.

Rolul acestei noi înfiinţate instituţii este exprimat cel mai bine în discursul preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso: “Avem nevoie de un sistem european de supervizare, pentru a ne asigura că reformele financiare produc efecte în economiile naţionale în interesul tuturor membrilor (….) Noul sistem nu va forţa guvernele statelor membre să întreprindă măsuri fiscale împotriva voinţei sale. Însă va ajuta la evitarea situaţiei în care o companie ce are activităţi în mai multe state membre se prăbuşeşte şi creează efecte în lanţ la nivelul statelor membre. Aceasta îi va ajuta pe contribuabilii europeni să economisească foarte mulţi bani”.