„Triunghiul Bermudelor” în recrutare

De ce „Triunghiul Bermudelor”? Pentru că întregul proces de recrutare se bazează în primul şi în primul rând pe munca cu oamenii. Şi cum noi, ca natură umană, suntem atât de imprevizibili, iată cum s-a creat o relaţie sinuoasă între: candidat – recrutor – client. De când activez în această arie, aud, văd şi trăiesc tot felul de experienţe plăcute, dar şi mai puţin plăcute.

Din păcate, la ora actuală, mulţi dintre noi conştientizăm prea puţin sau deloc care ne sunt rolurile în această ecuaţie. Din proprie experienţă vă pot spune că rolul cel mai greu îl are recrutorul. Acesta constituie „pârghia” dintre candidat şi angajator. Acesta e cel care e felicitat sau injuriat, în funcţie de succese sau insuccese. Acesta e responsabil pentru tot ceea ce se petrece pe parcursul întregului proces de recrutare, precum şi după aceea, în faza de follow-up. Acesta răspunde în faţa unui client sau candidat nemulţumit de alegerea făcută.

De ce „Triunghiul Bermudelor”? Pentru că întregul proces de recrutare se bazează în primul şi în primul rând pe munca cu oamenii. Şi cum noi, ca natură umană, suntem atât de imprevizibili, iată cum s-a creat o relaţie sinuoasă între: candidat – recrutor – client. De când activez în această arie, aud, văd şi trăiesc tot felul de experienţe plăcute, dar şi mai puţin plăcute.

Din păcate, la ora actuală, mulţi dintre noi conştientizăm prea puţin sau deloc care ne sunt rolurile în această ecuaţie. Din proprie experienţă vă pot spune că rolul cel mai greu îl are recrutorul. Acesta constituie „pârghia” dintre candidat şi angajator. Acesta e cel care e felicitat sau injuriat, în funcţie de succese sau insuccese. Acesta e responsabil pentru tot ceea ce se petrece pe parcursul întregului proces de recrutare, precum şi după aceea, în faza de follow-up. Acesta răspunde în faţa unui client sau candidat nemulţumit de alegerea făcută.

La un moment dat mi-am pus întrebarea: „care ar trebui să fie calităţile unui bun recrutor?”. Din cărţi şi din auzite se poate crea un tablou ambiguu care reprezintă prea puţin ceea ce se petrece în practică. La fel ca şi în alte domenii, aş recomanda să luăm câte puţin din experienţa celorlalţi şi mai mult din propria noastră experienţă profesională. Aşa-numitele eşecuri fac parte integrantă din noi, ne definesc şi completează ca şi recrutori. Iar după cum ştim, când repurtăm un succes, bucuria poate fi de scurtă sau de lungă durată.

După aceea întrebarea s-a transformat în „cum ar arăta candidatul ideal?”. De ce mi-am pus această întrebare? Pentru că există anumite cazuri când pur şi simplu nu înţeleg de ce aplică unii candidaţi. Să vă explic: îşi depun CV-urile, sunt programaţi la interviuri, dar nu se prezintă. Ceea ce e mai grav însă e că fie îşi închid telefoanele, fie nu răspund. Mai mult decât atât, în momentul în care sunt sunaţi pot avea reacţii ciudate, de genul: „de ce mă deranjează şi ăştia, nu-şi dau seama că nu mă interesează?”. Din păcate, adoptând această atitudine negativă îşi fac rău lor înşişi. Chiar dacă ne aflăm în mijlocul unei pieţe de recrutare nesigure şi în continuă mişcare, angajatorii, dar şi firmele de recrutare caută angajaţi stabili, care să inspire încredere. Ei bine, prin astfel de atitudini închise, reticente, unii candidaţi reuşesc „performanţa” de a-şi forma o imagine negativă, atât în faţa recrutorului, cât şi în faţa clientului reprezentat de către acesta.

Pe de altă parte, unii candidaţi „acuză” firmele de recrutare de neseriozitate şi iresponsabilitate. Într-adevăr, au şi ei dreptate. Există firme care cheamă candidaţii la „n” interviuri şi testări şi după ce se termină toată tevatura, omit, ignoră sau uită să anunţe candidaţii dacă au trecut sau nu în următoarea fază. E adevărat că e frustrant, pentru că de multe ori viitorul acelor oameni se bazează pe răspunsurile pozitive sau negative ale firmelor de recrutare.

Dar, să nu neglijăm faptul că firmele de recrutare sunt legate la rândul lor de clienţii pe care îi reprezintă. Unii clienţi pot fi foarte hotărâţi şi atunci când au loc interviurile finale pot reacţiona rapid şi eficient. În schimb, alţii doresc să analizeze toate detaliile, să observe candidaţii în diferite ipostaze, et cetera. Sau, există cazuri când clienţii renunţă pe parcurs la procesul de recrutare din motive variate. Din aceste cauze, precum şi din multe altele, e posibil să se tergiverseze întregul proces de recrutare. Existau momente când mă întrebam: „şi oare cum ar arăta clientul perfect?”

La toate aceste trei întrebări am găsit în esenţă aceleaşi răspunsuri: nu există recrutor perfect, nu există candidat ideal şi în mod sigur nu există un singur tip de clienţi. Există „n” tipologii, „n” atitudini, „n” reacţii, „n” experienţe. Tocmai aici e partea frumoasă a acestei relaţii, aici e adevărata provocare care se află în spatele procesului de recrutare.

În loc de concluzie, mi-aş permite să ofer câteva sugestii tuturor celor implicaţi în această relaţie, aşa-numită „Triunghiul Bermudelor”:

• Gândiţi-vă de ce anume aveţi nevoie, ce anume vi s-ar potrivi: atât pentru candidaţi, cât şi pentru angajatori, respectiv recrutori.
• Analizaţi cu grijă cererile, ofertele de job, ofertele firmelor de recrutare, precum şi anunţurile postate şi cerinţele din cadrul acestora.
• Ascultaţi cu atenţie şi în mod activ ceea ce doreşte să vă comunice interlocutorul.
• Oferiţi informaţii corecte şi la obiect tuturor părţilor implicate în acest proces.
• Puneţi întrebări de fiecare dată când nu sunteţi complet lămurit sau simţiţi că vi se oferă prea puţine informaţii.
• Transparenţa să fie o realitate, nu doar un „subiect de discuţie” în cadrul interviului.
• În cazul unor probleme, situaţii urgente sau chiar dacă una dintre părţi se răzgândeşte, anunţaţi acest fapt celorlalte părţi implicate.
• Fiţi voi înşivă, pentru că falsitatea cântăreşte foarte puţin sau deloc în ochii interlocutorilor.
• Încercaţi să nu emiteţi păreri radicale despre partenerul de discuţie după prima întrevedere.
• Folosiţi-vă de empatie. Aţi fi uimiţi să vedeţi ce rezultate se pot obţine!