Criza de personal din România. Cauze și potențiale soluții

Faptul că România trăiește azi o criză majoră de personal nu mai este o noutate pentru nimeni. Indiferent cu ce manager de companie privată vei discuta, acesta va fi unul din primele subiecte abordate, iar estimările din zona publică și privată plasează acest deficit la cifre între 500.000 și 1 milion de persoane.

Cauzele acestui deficit sunt multiple și complexe, dar pot fi sintetizate în câteva cauze principale:

Faptul că România trăiește azi o criză majoră de personal nu mai este o noutate pentru nimeni. Indiferent cu ce manager de companie privată vei discuta, acesta va fi unul din primele subiecte abordate, iar estimările din zona publică și privată plasează acest deficit la cifre între 500.000 și 1 milion de persoane.

Cauzele acestui deficit sunt multiple și complexe, dar pot fi sintetizate în câteva cauze principale:

• exodul românilor spre Occident: este cunoscut faptul că România se află în prezent pe locul 2 în lume, după Siria, la capitolul emigranți, respectiv țara noastră a pierdut în ultimii ani câteva milioane de oameni, în princial din segmentul de vârstă al forței de muncă active; acest exod s-a accentuat foarte mult după intrarea României în Uniunea Europeană, datorită dreptului de muncă obținut de cetățenii români în țările din UE.
• dezvoltarea economică: România a fost în ultimii ani o țară destul de atractivă pentru investiții, datorită în principal a 3 factori:
  • taxarea destul de avantajoasă pentru companii
  • costul de muncă redus, comparativ cu Europa de Vest
  • avantajul lingvistic (românii în general învață cu ușurință o limbă străină)
  • apartenența la Uniunea Europeană (care a facilitat transferul de mărfuri și capital deci a crescut atractivitatea României pentru investitori) 
• nivelul scăzut de tehnologizare: datorită faptului că România a fost percepută ca o țară cu forță de muncă low-cost, spre noi au migrat în principal industriile „consumatoare” de multă forță de muncă, respectiv interesul pentru automatizarea muncii a fost în România mult mai scăzut decât în alte țări ale UE

Evident, mai există și alte cauze, de exemplu neadaptarea sistemului de educație la piața muncii, un sistem de protecție socială cu multe lacune, care încurajează nemunca, etc. dar ele au totuși un impact mai mic în acutizarea acestei crize decât cele enunțate mai devreme. 

Ce putem face pentru a rezolva această problemă?

Ca în orice proces de problem solving, odată ce am identificat cauzele unei probleme, putem identifica și soluții. Evident, nu ne-am dori în nici un caz să stopăm dezvoltarea economică sau să ieșim din Uniunea Europeană, așa că trebuie să ne axăm pe acele soluții care pot funcționa în noul context economic și de relații internaționale, respectiv care pot genera beneficii pe termen lung. 

În principal ar putea exista 4 soluții la această problemă, ele putând fi abordate concomitent, în paralel (ordinea în care le-am pus nu e una a importanței sau impactului, ci una aleatorie): 

• diminuarea exodului de români și atragerea celor plecați înapoi, spre România. Din păcate acestă soluție este destul de complicată, pentru că:
  • mare parte din cei care au plecat și-au transferat deja și familiile în Occident, așa că repatrierea lor este destul de dificilă.
  • deși nivelul salarial în România a crescut considerabil în ultimii ani, iar în unele domenii (de ex. IT) se află deja la un nivel comparabil cu multe alte țări europene, principala motivație a celor care aleg să plece (sau să nu se mai întoarcă în România) nu mai este de natură salarială, ci ține de standardul de viață și nivelul serviciilor publice oferite de alte țări, comparativ cu România. Vorbim aici în primul rând de serviciile de sănătate publică, dar nu numai.
  • un rol important îl joacă și relaționarea cu instituțiile publice (bazată pe respect în alte țări, versus dispreț pentru cetățean la noi), sistemul de educație (centrat pe interesul și particularitățile elevului nu ale profesorului), sistemul de pensii, infrastructura, etc. 
• creșterea nivelului de tehnologizare / automatizare; acest tip de măsuri poate contribui substanțial la diminuarea cererii de personal din piața muncii, dar are câteva piedici majore:
  • pentru companiile străine prioritatea în creșterea gradului de automatizare rămâne axată pe piețele cu forță de muncă mai scumpă decât România, deci rata de automatizare la noi va fi în continuare mai scăzută decât în Occident, resursele companiilor fiind limitate
  • companiile românești au pe de o parte resurse limitate pentru asta, pe de altă parte know-how limitat și în multe cazuri un apetit scăzut pentru tehnologizare
  • nu în ultimul rând, chiar dacă va rezolva parțial deficitul de forță de muncă, această măsură va contribui și la scăderea numărului de persoane încadrate în muncă, deci implicit va reduce cuantumul de impozite și taxe colectate la bugetul public 
• eficientizarea sistemului public: se știe că în România avem un aparat public supra-dimensionat; printr-o eficientizare/automatizare a sistemului public ar putea fi redus drastic numărul de angajați din sectorul public, aceasta generând în piața muncii un număr important de potențiali angajați pentru sistemul privat.
  • Chiar dacă pare o soluție win-win (Statul își reduce costurile, respectiv transformă un cost actual în venit viitor, iar companiile își reduc deficitul de personal) nici acest lucru nu este foarte simplu. Mare parte din competențele lucrătorilor din domeniul public nu sunt tranferabile în domeniul privat, respectiv atitudinea față de muncă a multora dintre aceștia îi va face destul de greu integrabili în domeniul privat. 
• importul de lucrători extra-comunitari; o soluție destul de simplă pentru rezolvarea acestei crize ar fi creșterea numărului de extra-comunitari care muncesc legal în România. Acest lucru are în prezent 2 bariere majore:
  • o legislație foarte restrictivă (cu privire la numărul de persoane care pot munci în România din afara UE) și o serie de proceduri extrem de complicate, birocratice și scumpe, care descurajează companiile să apeleze la această soluție
  • lipsa de informare în cadrul companiilor cu privire la avantajele, riscurile și procedurile pentru aducerea în România de extra-comunitari, repectiv modalitățile de integrare ale acestora.

Rezolvarea acestei crize ar putea genera și venituri substanțiale pentru sectorul public, așa cum am evidențiat într-un alt articol recent. Detalii aici: Cum pierde anual Statul Român peste 2 miliarde de euro prin birocrație?

Nu în ultimul rând, pentru a ajuta la partea de informare, la Ascent Group am creat recent o serie de workshop-uri dedicate companiilor care sunt interesate să apeleze la varianta aducerii de lucrători extra-comunitari, respectiv în care vom încerca să abordăm atât pașii legali pentru aducerea în țară de lucrători extra-comunitari, cât și riscurile, problemele ce pot să apară, costurile aferente și modalitățile de integrare ale acestora. Detalii aici: Lucrătorii extracomunitari, soluție pentru deficitul forței de muncă și Integrarea lucrătorilor extracomunitari. 

Indiferent care vor fi soluțiile viitoare, este evident că ne aflăm în prezent într-un impas și că nu mai putem neglija această problemă. Riscul major este ca o parte din companiile mari prezente azi în România să înceapă să migreze spre alte destinații (acest proces a început deja), iar România nu este pregătită încă pentru a trece la următorul nivel, cel al unei țări bazate în principal pe locuri de muncă în domeniul tehnologiilor sau al serviciilor.

Majoritatea soluțiilor depind însă în continuare de măsurile pe care ar trebui să le ia factorul public, iar din păcate lipsa de reacție a acestuia este deja una cronică.