Microîntreprinderile în 2014

La 1 ianuarie 2014 au intrat în vigoare modificările aduse Codului Fiscal prin OUG nr. 102/2013, modificări ce schimbă dinnou condiţiile de încadrare a firmelor în categoria microîntreprinderilor.

Astfel, potrivit Ordonanței mai sus menționate, din 2014 firmele care realizează venituri din consultanţă si management vor fi încadrate în categoria microîntreprinderilor (adică vor plati impozit pe venitul microîntreprinderilor de 3%) doar cu condiţia ca aceste venituri să nu depășească 20% din veniturile totale.

În cazul în care o microîntreprindere va realiza venituri din consultanţă peste acest prag, aceasta își va pierde statutul de microîntreprindere și va trece la impozitarea pe profit (16%).

Ca urmare a modificărilor introduse în Codul Fiscal prin OUG nr. 102/2013, firmele trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii pentru a avea statutul de microîntreprinderi:

La 1 ianuarie 2014 au intrat în vigoare modificările aduse Codului Fiscal prin OUG nr. 102/2013, modificări ce schimbă dinnou condiţiile de încadrare a firmelor în categoria microîntreprinderilor.

Astfel, potrivit Ordonanței mai sus menționate, din 2014 firmele care realizează venituri din consultanţă si management vor fi încadrate în categoria microîntreprinderilor (adică vor plati impozit pe venitul microîntreprinderilor de 3%) doar cu condiţia ca aceste venituri să nu depășească 20% din veniturile totale.

În cazul în care o microîntreprindere va realiza venituri din consultanţă peste acest prag, aceasta își va pierde statutul de microîntreprindere și va trece la impozitarea pe profit (16%).

Ca urmare a modificărilor introduse în Codul Fiscal prin OUG nr. 102/2013, firmele trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii pentru a avea statutul de microîntreprinderi:

• au realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în lei a 65.000 euro
• realizează venituri, altele decât cele din consultanţă și management, în proporție de peste 80% din veniturile totale
• realizează venituri, altele decât cele din activitaţi desfăşurate în domeniul bancar, în domeniile asigurărilor si reasigurărilor, al pieței de capital sau în domeniile jocurilor de noroc, consultanţei și managementului
• capitalul social este deţinut de persoane, altele decât statul și autorităţile locale
• nu se află în dizolvare cu lichidare, înregistrată în registrul comerţului sau la instanţele judecătoreşti.

În situaţia în care una dintre aceste condiţii nu mai este îndeplinită societatea îşi pierde statutul de microîntreprindere şi devine plătitoare de impozit pe profit. Calculul si plata impozitului pe profit se efectuează începâd cu trimestrul în care s-a depăşit oricare dintre limitele prevăzute anterior, luând în considerare veniturile şi cheltuielile realizate de la începutul anului fiscal.

Codul Fiscal stabileşte că microîntreprinderile sunt scutite de plata impozitului pe profit, dar datorează bugetului de stat un impozit de 3% pe veniturile realizate.

Din 1 ianuarie 2014 și baza de impozitare a veniturilor microîntreprinderilor a fost modificată prin OUG nr. 102/2013, în sensul că pe de o parte au fost introduse noi categorii de venituri care se scad din baza impozabilă, iar de cealaltă parte s-au adăugat anumite venituri.

Astfel, ţinând cont de acest lucru, cota de 3% se aplică asupra veniturilor obţinute din orice sursă, cu excepția:

• veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;
• veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie;
• veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale;
• veniturile din subvenţii;
• veniturile din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare;
• veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi si/sau penalităţi de intârziere care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;
• veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii;
• veniturile din diferenţe de curs valutar;
• veniturile financiare înregistrate ca urmare a decontării creanţelor şi datoriilor în lei în funcţie de un curs valutar diferit de cel la care au fost înregistrate iniţial;
• valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării.

De asemenea, Codul Fiscal stabileşte că pentru determinarea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, la baza impozabilă se adaugă urmatoarele valori (adăugate de OUG nr. 102/2013):

• valoarea reducerilor comerciale primite ulterior facturării;
• în trimestrul IV, diferenţa favorabilă dintre veniturile din diferenţe de curs valutar/veniturile financiare înregistrate ca urmare a decontării creantelor şi datoriilor în lei în funcţie de un curs valutar diferit de cel la care au fost înregistrate iniţial si cheltuielile din diferenţe de curs valutar/cheltuielile financiare aferente, înregistrate cumulat de la începutul anului.

În cazul în care o microîntreprindere achiziţionează case de marcat, valoarea de achiziţie a acestora se deduce din baza impozabilă.

Modificările la statutul microîntreprinderilor introduse la finalul lui 2013 le completează pe cele intrate în vigoare în februarie 2013, conform cărora statutul de microîntreprindere nu mai este opțional, respectiv toate firmele care realizează venituri anuale sub 65.000 de euro, indiferent de numarul de salariați, au fost asimilate în mod automat acestui statut.