deRoland Unterweger ianuarie 6, 2015

Cum putem transforma eșecul în succes?

Așa cum în primul meu articol făceam o comparație între business și maraton acum revin cu un subiect care este neplăcut pentru noi toți, dar care face parte invariabil din viața noastră și anume eșecul (eu l-am simțit pe piela mea într-o competiție).

Anul care tocmai s-a încheiat trebuia sa fie „anul marii încercări” sau anul în care încercam să facem în echipa cel mai greu concurs din țară și anume „Ultramaratonul 7500” (cel din Bucegi, pe o distanță de 90 km, cu 7500 m diferență de nivel), iar toate celelalte competiți din anul care tocmai a trecut au fost gândite în jurul acestui concurs.

Dar cum spune și vorba din bătrâni însă „socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg” și rapid visul meu s-a transformat în coșmar.

Citește articolul

Așa cum în primul meu articol făceam o comparație între business și maraton acum revin cu un subiect care este neplăcut pentru noi toți, dar care face parte invariabil din viața noastră și anume eșecul (eu l-am simțit pe piela mea într-o competiție).

Anul care tocmai s-a încheiat trebuia sa fie „anul marii încercări” sau anul în care încercam să facem în echipa cel mai greu concurs din țară și anume „Ultramaratonul 7500” (cel din Bucegi, pe o distanță de 90 km, cu 7500 m diferență de nivel), iar toate celelalte competiți din anul care tocmai a trecut au fost gândite în jurul acestui concurs.

Dar cum spune și vorba din bătrâni însă „socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg” și rapid visul meu s-a transformat în coșmar.

Așa cum în primul meu articol făceam o comparație între business și maraton acum revin cu un subiect care este neplăcut pentru noi toți, dar care face parte invariabil din viața noastră și anume eșecul (eu l-am simțit pe piela mea într-o competiție).

Anul care tocmai s-a încheiat trebuia sa fie „anul marii încercări” sau anul în care încercam să facem în echipa cel mai greu concurs din țară și anume „Ultramaratonul 7500” (cel din Bucegi, pe o distanță de 90 km, cu 7500 m diferență de nivel), iar toate celelalte competiți din anul care tocmai a trecut au fost gândite în jurul acestui concurs.

Dar cum spune și vorba din bătrâni însă „socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg” și rapid visul meu s-a transformat în coșmar.

Parcă de la început totul a mers prost. Vremea a fost îngrozitoare, temperaturile nu erau cele care ar fi trebuit sa fie pe munte pentru luna Iulie și de la un moment la altul păreau sa se înrăutățească și mai tare, iar asta părea să-l afecteze tot mai tare pe colegul meu de echipă. 

Toate aceste situații au dus până la urmă la abandonul echipei noastre (e adevărat, după câteva ore concursul a fost oprit cu totul din cauza condițiilor meteo) dar pentru mine faptul ca am abandonat rămâne tot un eșec.

Decizia de a abandona nu a fost ușoară. Am stat, ne-am consultat pe parcursul cursei de mai multe ori și în final am căzut de acord ca este mai bine și mai sigur pentru noi să ne oprim. Chiar dacă în primele momente părea un dezastru am încercat să vedem dincolo de acest moment și am realizat că e mai important să nu riscăm accidentări sau să terminăm în 40 de ore cursă, pentru că asta ne-ar fi stors de toată vlaga pentru mai multe saptamâni, iar in toamnă ne așteptau alte competiții. Practic riscam să ne compromitem întreg sezonul. 

Gustul a fost extrem de amar, cu toate astea a fost decizia corecta și azi, privind în urmă, mă bucur că am avut tăria să o luăm, la momentul potrivit.

A fost un pas în spate, da… asta cu siguranță, dar am trecut repede peste el și am încercat sa văd cât mai departe în față, să nu privesc doar prin prisma acelei competiții.

Au urmat concursurile din toamnă și totul a decurs așa cum mi-am dorit. Mi-am bătut recorduri, am câștigat competiții, mi-am depășit noi limite. 

Cred însă că trăirile și momentele de genul acesta pot să te deosebească și totodată să te facă mai puternic pentru viitor, atât pe plan sportiv, cum e cazul în relatarea mea, cât și în afaceri.

Planurile noastre nu întotdeauna se potrivesc cu realitatea „de pe teren”, iar de multe ori situația se poate schimba destul de rapid în viață, indiferent de contextul la care ne raportăm (personal sau profesional). Dar dacă avem puterea de a face un pas în spate, de a ne regrupa și de a studia problemele atunci când e cazul, pe termen lung șansele ca un așa-zis eșec sau pas în spate să îl putem transforma într-un succes sunt mari.

Eu am învățat multe din lecția acestui an. Poate mai multe decât din reușitele pe care le-am avut. Și cred acum cu tărie că un eșec sau faptul că nu am reușit să ajungem din prima la ceea ce ne-am propus nu trebuie să îl privim ca pe o tragedie, ci trebuie să luăm cu noi din acea experiență ce a fost bun, să învățăm și să evităm să se mai repete în viitor ce nu a fost în regulă, dar mai ales să nu ne dam bătuți. Iar astfel, în timp, putem transforma eșecul în succes.