Cum ne executam silit debitorii, în cazul debitelor restante?

Întrucât recuperarea creanţelor este în continuare o situaţie de actualitate, voi aborda în acest articol procedura de executare silită a debitorilor.

Din experienţa practica pot spune că mai mult de 50% din cererile de chemare în judecată având ca obiect pretenţii se finalizează cu pronunţarea unei hotărâri în favoarea creditorilor. Procentul litigiilor care se sting pe cale amiabilă, prin achitarea debitului în timpul procesului sau prin semnarea unor eşalonări de plată de catre părţi este mic, astfel incât, după obţinerea unei hotărâri judecătoreşti definitive, suntem nevoiţi să apelăm la forţa de constrâgere a statului, prin organele sale de specialitate, pentru a ne încasa sumele de bani restante.

Procedura de executare silită este reglementata de noul cod civil. Un prim aspect care trebuie retinut este acela că, pentru a proceda la executarea silită avem nevoie de un titlu executoriu.

Citește articolul

Întrucât recuperarea creanţelor este în continuare o situaţie de actualitate, voi aborda în acest articol procedura de executare silită a debitorilor.

Din experienţa practica pot spune că mai mult de 50% din cererile de chemare în judecată având ca obiect pretenţii se finalizează cu pronunţarea unei hotărâri în favoarea creditorilor. Procentul litigiilor care se sting pe cale amiabilă, prin achitarea debitului în timpul procesului sau prin semnarea unor eşalonări de plată de catre părţi este mic, astfel incât, după obţinerea unei hotărâri judecătoreşti definitive, suntem nevoiţi să apelăm la forţa de constrâgere a statului, prin organele sale de specialitate, pentru a ne încasa sumele de bani restante.

Procedura de executare silită este reglementata de noul cod civil. Un prim aspect care trebuie retinut este acela că, pentru a proceda la executarea silită avem nevoie de un titlu executoriu.

Întrucât recuperarea creanţelor este în continuare o situaţie de actualitate, voi aborda în acest articol procedura de executare silită a debitorilor.

Din experienţa practica pot spune că mai mult de 50% din cererile de chemare în judecată având ca obiect pretenţii se finalizează cu pronunţarea unei hotărâri în favoarea creditorilor. Procentul litigiilor care se sting pe cale amiabilă, prin achitarea debitului în timpul procesului sau prin semnarea unor eşalonări de plată de catre părţi este mic, astfel incât, după obţinerea unei hotărâri judecătoreşti definitive, suntem nevoiţi să apelăm la forţa de constrâgere a statului, prin organele sale de specialitate, pentru a ne încasa sumele de bani restante.

Procedura de executare silită este reglementata de noul cod civil. Un prim aspect care trebuie retinut este acela că, pentru a proceda la executarea silită avem nevoie de un titlu executoriu.

Legea recunoaşte ca titluri executorii urmatoarele înscrisuri:

  • Hotărârile executorii sau definitive pronunţate de instanţa de judecată de drept comun;
  • Hotărârile arbitrale, în cazul în care parţile au agreat să apeleze la soluţionarea litigiului în faţa unei astfel de jurisdicţii;
  • Titlurile executorii europene, cu privire la care dreptul Uniunii Europene nu cere recunoaşterea prealabilă în statul membru în care se va face executarea silită;
  • Încheierile şi procesele verbale încheiate de executorii judecatoreşti, care, potrivit legii, constituie titlu executoriu;
  • Înscrisurile autentice notariale, care constată existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile (ex. contractul de împrumut, contractul de ipotecă, contractul de vânzare-cumpărare, contractul de locaţiune pentru plata chiriei și restituirea bunului, conntractul de arendare pentru plata arendei);
  • Titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaşte putere executorie (ex. cambie, bilet la ordin, cec).

Titlurile executorii se pun în executare silită de către executorii judecatoreşti, daca prin lege nu se dispune altfel (ex. procedura de executare silită reglementată de Codul de procedură fiscală).

Competenţa teritorială a acestora, sub sancţiunea nulităţii actelor de executare efectuate, este următoarea:

  1. Pentru înfiinţarea popririi este competent executorul judecătoresc de la sediul ori domiciliul debitorului ori de la sediul sau domiciliul terţului poprit
  2. In cazul urmăririi silite a imobilelor, este competent executorul judecătoresc din circumscripţia Curţii de Apel pe a cărei rază teritorială se află bunul urmarit
  3. In cazul urmăririi silite mobiliare este competent executorul judecătoresc din circumscripţia Curţii de Apel unde se află sediul sau domiciliul debitorului urmărit

Modalităţile de punere în executare silită a titlurilor executorii pentru debitele restante sunt următoarele:

  1. 
Urmărirea silită mobiliară –vânzarea la liciaţie a bunurilor mobile aflate în proprietatea debitorului;


  2. Poprirea –sunt supuse urmăririi sume de bani, titluri de valoare datorate debitorului sau deţinute în numele său de o a treia persoana sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în baza unor raporturi juridice existente (ex. sumele de bani din conturile bancare, veniturile salariale, sumele obţinute de un asociat cu titlu de dividend) .
  3. Urmărirea silită imobiliara – vânzarea la licitaţie a bunurilor imobile aflate în proprietatea debitorului, pentru creanţe care depăşesc suma de 10.000 RON, cu excepţia situaţiei în care debitorul nu are alte bunuri urmăribile sau refuză să furnizeze/furnizează cu rea credinţă informaţii referitoare la bunurile sale mobile sau veniturile sale, situaţie în care se poate trece la executarea silită imobiliară, indiferent de cuantumul creanţei.

Alegerea tipului de executare silită depinde de cuantumul debitului pe care îl avem de recuperat, precum şi de solvabilitatea debitorului.

Astfel, pentru o creanţă de valoare mică, respectiv pană în 10.000 RON, precum şi în cazul în care debitorul nostru nu deţine în proprietate bunuri mobile sau imobile, este preferabil să apelăm la modalitatea de executare silită prin poprire, intrucât aceasta este cea mai rapidă modalitate de executare silită, este nevoie sa indicăm doar datele de indentificare ale terţului poprit şi executorul judecătoresc va dispune infiinţarea popririi fără somaţie. Mai multe detalii despre această procedură aici.

În cazul în care creanţa are o valoare mai mare şi există puţine şanse să recuperăm rapid şi integral contravaloarea acesteia, putem să apelăm la procedura de executare silită mobiliară sau mobiliară, respectiv vânzarea bunurilor aflate în proprietatea debitorului. Această procedură durează în timp, insă există şanse mai mari de recuperare a creanţei, în condiţiile în care există bunuri în patrimoniul debitorului susceptibile de vânzare.

Alegerea concretă a modalitaţii de executare silită nu este foarte dificilă, avantajul fiind faptul că incuviinţarea executării silite permite creditorului să ceară executorului judecătoresc care a solicitat încuviinţarea să recurgă, simultan ori succesiv, la toate modalităţile de executare prevăzute de lege în vederea realizării drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare.

Mai mult, în situaţia în care nu deţinem informaţii despre averea debitorului nostru, odată cu cererea de executare silită inaintată executorului judecătoresc, acesta va efectua el insuşi demersuri la instituţiile publice şi private, care sunt obligate sa îi furnizeze informaţii referitoare la datele de indentificare, bunurile sau veniturile debitorului (ex. I.T.M., D.I.T.L., A.N.A.F., S.P.C.E.P., O.C.P.I.).

Nu în ultimul rând, reamintim faptul că executarea silită are loc până la recuperarea integrală a debitului, penalităţilor, cheltuielilor de executare, actualizate cu indicii de inflaţie. Aşadar, de principiu, în calitate de creditori, vom avansa cheltuielile de executare, dar vom putea să le recuperăm integral.