În România, angajarea unei persoane cu dizabilități este destul de dificilă. După 1990, sprijinul social şi financiar al persoanelor cu dizabilități a crescut, însă oportunitățile de angajare au scăzut din cauza dispariției majorității „cooperativelor pentru invalizi”, care erau locuri de muncă protejate.

Astfel au apărut așa numitele Unități Protejate, entităţi economice autonome, a căror principal obiectiv îl reprezintă integrarea profesională a persoanelor care se confruntă cu dificultăți serioase pe piaţa muncii, şi care se realizează în cadrul unor ateliere protejate sau prin formare şi calificare profesională.

În România, acest tip de întreprindere era definit prin legislaţia pentru persoanele cu handicap, respectiv prin Legea 448/2006.

Beneficiarii vizaţi sunt persoane cu handicap, care pot fi încadrate în muncă conform pregătirii lor profesionale şi a capacităţii de muncă, atestate prin certificatul de încadrare în grad de handicap, emis de comisiile de evaluare.

Legislația obliga companiile cu mai mult de 50 de angajați să aibă și un procent de 4% angajați persoane cu dizabilități. În cazul în care nu aveau această cotă de angajați, companiile respective erau nevoite să plătească o taxă statului, sau puteau opta să cumpere servicii sau bunuri de la Unitățile Protejate autorizate, în aceeași sumă pe care ar fi datorat-o, altfel, bugetului de stat.

Din nefericire, aceasta a fost prima facilitate anulată prin OUG 60/ 2017. În baza acestui act normativ Guvernul a anulat posibilitatea companiilor de a cumpăra produse sau servicii de la Unități Protejate, în loc să plătească taxa statului. Evident, prin anularea acestei prevederi, Unitățile Protejate, unele dintre ele având angajați persoane cu dizabilități grave, au fost expuse pur și simplu competiției cu oricare alte firme de pe piața liberă, majoritatea acestora ajungând la dificultăți financiare, în urma cărora o parte din angajații cu dizabilități și-au pierdut locurile de muncă.

Recent, prin votarea Legii 145/2020 s-a încercat o remediere a situației. Astfel, noutatea prevederilor din Legea 145/2020 se referă la definirea foarte clară a Unităților Protejate, precum și la activitatea pe care acestea o desfășoară după cum urmează:

  • UPA – este entitatea de drept public sau privat, cu gestiune proprie, în cadrul căreia sunt angajate minimum 3 persoane cu handicap, care reprezintă cel puțin 30% din numărul total al angajaților, iar timpul de lucru cumulat al acestora reprezintă cel puțin 50% din totalul timpului de lucru al tuturor angajaților.
  • La articolul 78, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
    „(3) Autorităţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care nu angajează persoane cu handicap în condiţiile prevăzute la alin. (2), pot opta pentru una din următoarele obligații:

    • să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap;
    • să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând echivalentul a minimum 50% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată înmulţit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap, iar cu suma reprezentând diferenţa până la nivelul sumei prevăzute la lit. a), să achiziţioneze, pe bază de parteneriat, produse sau servicii realizate prin activitatea proprie a persoanelor cu handicap angajate în unităţi protejate autorizate.”

În concluzie, în viitor, companiile cu peste 50 de angajați care datorează contribuția pentru fondul de handicap pot opta ca 50% din suma datorată Statului să fie folosită pentru achiziția de produse de la Unitățile Protejate.

Legea a fost aprobată de către Parlament, promulgată și publicată în Monitorul Oficial nr. 767/21/08.2020.